duminică, 17 iulie 2011

Bancul zilei---Ceasul lui Boc

Un om moare si ajunge la Sf.Petru!Pe pereti vede numai ceasuri si il intreaba ce e cu ele.
− Sunt ceasurile minciunii si fiecare are cate unul.Cand omul spune cate o minciuna limba ceasului avanseaza cu o ora.
− Si ceasul acela care nu se misca?
− E de la maica Tereza.
− Dar ceasul lui Boc unde este?
− E in camera lui Iisus.Il tine pe post de ventilator

vineri, 15 iulie 2011

Bancul zilei---Femeia geloasa

In timp ce tatal era la serviciu, mama si copilul stateau pe acasa si
isi vedeau de treburi. La un moment dat, mama doreste sa vorbeasca la
telefon cu tatal, insa constata ca a ramas fara credit.
- Suna-l si tu pe taica-tu si vezi cand ajunge acasa.
Dupa vreo 3 minute
- Am sunat mama dar raspunde o tanti si nu vrea sa mi-l dea la telefon.
Se face seara si barbatul ajunge acasa. Nevasta infuriata pana la
culme, se duce direct la el si ii scapa 2 palme.
- Pentru ce au fost astea femeie?
- Gigel, vino si zi-i lu tati ce spunea femeia aia!!
- "Pentru moment abonatul nu poate fi contactat, va rugam reveniti.

Indragostita de … dragoste

Stiti, cred ca vine o vreme in viata fiecarui adolescent cand TOTUL iti pare atat de romantic, atat de sensibil, atat de pusfos( nu-I asa Ligia?) si plangi pana si la High School Musical. Pai ziua aceea m-a ajuns si pe mine, chiar daca asta parea imposibil( dupa parerea multora dintre colegii mei).


Deci dupa cum mentionam si mai sus inevitabilul s-a produs si:


-am inlocuit Pitbull cu Celine Dion si Rihanna( California king bed)


-ma pasioneaza filmele siropoase in locul celor gen Supernatural( 10x Bianca)


-ma induioseaza oriccce cuplu de pe strada


=> SO ca doctorita in devenire, mi-am pus un diagnostic-indragostita de…dragoste-da, intr-adevar, pentru ca am stat un timp si am meditat: indragostita de un baiat nu puteam fi, deoarece nu am cunoscut nici unul interesant, de o fata nici atat => asa ca mi-a ramas doar presupunerea ca sunt indragostita de un !Sentiment!(ceea ce dupa parerea mea este foarte ciudat, dar se mai intampla si lucruri bizare in viata).



Daca cumva imi impartasiti sentimentele uitati cateva sfaturi:



-indragatosteste-te de o FIINTA, chiar dak nu iti raspunde la fel sau daca nu ati putea avea o relatie impreuna, doar satisface-ti dorintele


-sporeste romantismul: uitate si asculta fimle respective melodi romantice(App am vz un fim suuuuuuuuuuuuperb BEASTLY)


-daca situatia se inrautateste cauta ajutor professional!!!

joi, 12 mai 2011

Iubire

Dedicata unei perechi care se potriveste enorm, (dar care a hotarat sa urmeze cai diferite)-fara cai diferite NO MORE.




Ce este iubirea? O funza purtata de vant, care se izbeste de noi in cele mai nepotrivite momente, nu intreaba, ea doar ne loveste cu o usoara adiere ce ne strapunge piptul ajungant la inima, unde isi face cuib pentru vesnicie. Acum va intrebati daca exagerez prin termenul de „vesnicie”, dar acesta este adevarul, iubiri nu sunt mai multe, ci doar una, doar personele difera. Prima dragoste, mereu persista in amintirea noastra, deoarece este momentul in care, „frunza” a determinat un contact cu noi, imbibandu-ne cu iubire. Despartirile mereu dor deoarece se mai rupe un fulg din cuib. Impacarile mereu sunt dulci, deoarece cuibul se mareste.




Morala: cand ne separam de persoana iubita, mereu trebuie sa ne amintim ca inca purtam in suflet dragostea pentru aceasta si ca va exista mereu o alta persoana caruia sa i-o daruim din nou. Nu persoanele ne implinesc, ci iubirea adunata in sulfet o face. Adunai cat mai multa!!!







marți, 5 aprilie 2011

Eu si nasturii excursionisti



Intr-o zi desprinsi de haina mama ce-i pazea cu grija, nasturii poznasi au decis sa faca o excursie prin camera Andreei, fara a baga de seamna pericolele ce-i pazeau la fiecare pas. Sar unul cate unul din ata zboara pana pe podea pe nasa lor batista, si in sfarsit visul de a cutreiera lumea este pe care de a se realiza. In ochii micilor fapturi camera pare uriasa: munti de cuburi si carti, fantana intr-un pahar de apa, si poate cel mai ciudat lucru cu putinta cutia uriasa care scote zgomote, pare ca acolo ar fi prinsi copii neascultatori pentru vesnicie, cerculetele se sperie putin dar decid ca trebuie sa aiba o poveste grozava depre aventura lor de povestit celorlalti nasturi. Deodata un zgomot se aude: este masinaria uriasa cu blana pe care omamenii tot o alinta, durumetii nostri se ascund sub pestera de lemn. Se aude usa scartaind, frica le patrunde in plastic, mai au un pic si vor pogni de spaima, in spatele teribilului zgomot se afla masina de curatat consusa chiar de Andreea si vai1 se indreapta chiar spre ei. Nasturii excursionisti incep sa tipe, dar degeaba fata este prea mare pnetru a le auzi suavele lor glasuri. Intr-o fractiune de secunda nastureii ar fi inghititi miseleste, daca nu as fi aparut eu: i-am luat repede evitand cu tenacitate maleficul instrument si cat ai clipi nasturii erau in siguranta in buzunarul mamei lor care ii cearta grozav: cu ochii inca patrunsi de spaima se intorc spre mine si cu un glas sfios imi spun: multumin pasare Coco!!!

Sufletul meu, o duminica a naturii

Dimineata era limpede si lina, prevestindu-ne o zi minunata, nici un nor nu plutea pe albastrul cerului deschis si limpede precum ochiul unei fecioare. Snopuri de lumina raspandind viata, se inalta falnic facand sa para totul de un verde smarald, iar valurile de lumina trandafirii imi patrundeau in suflet topindu-mi raceala imimii. Aici in imparatia imbalsamata a florilor, singurul glas al acestor locuri este este aerul invapaiat. Parese ca aici natura a intiparit o dulce si primavaratica sarutare pe grebenii muntilor si ca din acea sarutare de nesfarsit amor , au rrasarit, ca prin farmec, milioane de flori stralucitoare, ce acopar intinderile ondulate si dulci; ca sub ea s-a nascut acea lina si racorasa adiere, ce vesnic suspina in acelasi loc, si ca palcurile de mestecani, cu ramuri despletite si cu trunchiuri de argint, nu sunt semanate pentru a chema pe drumetul obosit sa guste, pe un asternut de flori, o clipa de visuri si de negraita fericire.



Toata aceasta chemare a bucuriei se inalta intr-un solemn duet: creion pe cer si viata pe pamnat.



Sageti imbibate de mireasma fericirii imi strapung sufletul, acesta lasandu-se prizonier al freamatului brazilor ce se conturau fantastic pe albastrul adanc al cerului. Invins se lasa purtat pe valuri de verdeata, note divine calauzindu-i aceasta calatorie. Prin pielea-i fantomatica simt si eu cum micile fire de iarba asemenea unor ace ii strapunzeau tegumentul dezmierdandu-i toate simturile, sedandu-l cu serul fericirii. Cu toata rezistenta opusa acum se afla in spitalul naturii, unde firea-i se contureaza perfect pe liniile universului. In sfarsit desprins de trupul efemer poate gusta adevarata implinire, simte cum se pliaza perfect pe sunetul muzicii invatand sa danseze pe vibratiile universului, retraieste din nou magia din Traditia Soarelui si Traditia Lnunii, este bine sa te simti din nou implinit, reintregit cu sufletul naturii mama. Inca o data paseste din agonie in extaz, din tristete in delir la sanul ei, fata cu ochii verzi ca frunzele, protectoarea sufletului meu, alinarea durerilor sale. Gravitatia dispare facand incet incet locul fluiditatii, sufletul meu doar pasind pe pulbere de cale lactee, ascunzandu-se printre micile puncte de lumina de pe candelabrul cerului.



Zambeste cerul in fata fericirii lor, livevile infloresc in cor, pamantul este un inceput de poveste,este atat de multa fericire si bunastare, incat gelozia intervine intre mine si acel tablou angelic.



Ma simt nedreptatita, el are partede toate acestea pe cand eu sunt blocata aici pe pamantl efemer, impovarat de prea multe griji si dureri trupesti. Il consider egoist, a plecat doar petru binele-i propriu, nemaigandindu-se la mine nici macar pentru o clipa.



Ignorand repercursiunile pe care le poate avea gestul meu il chem inapoi, il oblig sa lase sanul mamei natura, pentru a veni alaturi de mine, pentru a suferi din nou, din cauza evazivitatii unmane, indraznesc sa il rapescdin gradina edenului, precum Eva l-a ispitit pe Avram cu marul ispitit, pentru a fi izgoniti din imparatia cerulrilor, am comis din nou pacatul suprem.



El vine insa inapoi, fericit fara a ma judeca, fericit pentru ca a trait macar pentru o clipa, bucuria suprema si implinirea, alipirea cu Marele Creator, pentru ca a trait o duminica a naturii.

just me

Descriere> aviz amatorilor(Oana si Ligia): descrierea facuta nu se refera la un baiat anume ci la idealurile mele PERSONALIZATE in chipul figurii masculine perfecte :P

Ma arde. Sufletul meu e un ring nesfarsit de foc, de pasiune. Ard de dorinta pentru implinire, pentru relizare. De fiecare data cand ma uit la soare il vad ca printr-o membrana stravezie, e el, dar totusi nu il pot recunoaste. Gheata a izbit din nou, Titanicul din sufletul meu a iesit in larg, doar pentru a se mai scufunda o data. De ce? De ce? Intrebarea aceasta ma framanta zilnic, il vad acolo, dar totusi nu il pot atinge. O ultima incercare, o ultima dorinta incurabila si totul s-a sfarsit, rasuflarea mea a pierit adata cu ultima licarire din ochii acei negrii. O apasare imensa imi izbeste pieptul, stiu ca nu se mai poate implini ceea ce a fost odata: it was just a fairytale, o naluca a imaginatiei mele prea pline de dorinta. Toti ne dorim ceva in viata. A dori inseamna a fi umani, sta la baza exitentei noatre de fiinte perfectibile. Ne dorim cu cea mai mare ardoare ceva. Da, si eu am ceva-ul meu, nerealizabilul meu, dar este doar un vis care ramane prins printre pulbere de cale lactee, exact in loocul de unde s-a nascut. Stau desprinsa de realitate uitandu-ma la luna ce se profileaza adanc pe albatrul intunecat al cerului nocturn. Ii observ toate trasaturile: funte lata, ochi posnasi si blanzi plini de acea pasiune molipsitoare pentru viata, fata arcuita parca de o mana divina. Este cel mai intangibil lucru pe care l-am vazut vreodata, nu voi reusi sa il gastig , voi ramane doar un suflet ratacit. Asta sunt eu: osciland intre tristete si exaz, intre agonie in delir, dar mereu voi fi asa, aceeasi fata simpla, dar cu idealuri marete ce ard spre a fi implinite, Ce sa fac? Totul e un joc, viata-i actorie, eu insa voi dansa mereu pe o nesfarsita gheata de foc.