Intr-o zi desprinsi de haina mama ce-i pazea cu grija, nasturii poznasi au decis sa faca o excursie prin camera Andreei, fara a baga de seamna pericolele ce-i pazeau la fiecare pas. Sar unul cate unul din ata zboara pana pe podea pe nasa lor batista, si in sfarsit visul de a cutreiera lumea este pe care de a se realiza. In ochii micilor fapturi camera pare uriasa: munti de cuburi si carti, fantana intr-un pahar de apa, si poate cel mai ciudat lucru cu putinta cutia uriasa care scote zgomote, pare ca acolo ar fi prinsi copii neascultatori pentru vesnicie, cerculetele se sperie putin dar decid ca trebuie sa aiba o poveste grozava depre aventura lor de povestit celorlalti nasturi. Deodata un zgomot se aude: este masinaria uriasa cu blana pe care omamenii tot o alinta, durumetii nostri se ascund sub pestera de lemn. Se aude usa scartaind, frica le patrunde in plastic, mai au un pic si vor pogni de spaima, in spatele teribilului zgomot se afla masina de curatat consusa chiar de Andreea si vai1 se indreapta chiar spre ei. Nasturii excursionisti incep sa tipe, dar degeaba fata este prea mare pnetru a le auzi suavele lor glasuri. Intr-o fractiune de secunda nastureii ar fi inghititi miseleste, daca nu as fi aparut eu: i-am luat repede evitand cu tenacitate maleficul instrument si cat ai clipi nasturii erau in siguranta in buzunarul mamei lor care ii cearta grozav: cu ochii inca patrunsi de spaima se intorc spre mine si cu un glas sfios imi spun: multumin pasare Coco!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu